Despre carte: 2018 / Igor-Severyanin (1887-1941) - un nume iconic al Epocii de Argint, un simbol al scandalului, al jocului, al curajului: „Pondă tirbușonul în elasticitatea dopului, - / Și privirea femeilor nu va fi timidă!” Odată cu aceste rânduri, blestemate de marele Lev Tolstoi, a început faima scandaloasă a poetului, iar odată cu lansarea colecției „Cea care fierbe tunetul” (1913) s-a împlinit a cincea aniversare a faimei nordice fără precedent, încununându-l cu titlul „Regele”. a Poeților” (1918). Cu toate acestea, în curând „regele” s-a trezit în exil, unde talentul său festiv a început să se estompeze. Vladimir Bondarenko contestă această viziune tradițională asupra soartei poetului, demonstrând că adevăratul nordic a apărut tocmai în emigrare, iar cea mai bună colecție a sa este „Medalioane” (1934). Colectând fapte, autorul a călătorit în multe dintre locurile de reședință ale poetului - de la satele Cherepovets și conacile estoniene până în Iugoslavia și China și a atras multe scrisori, amintiri și documente. Această biografie este încărcată de controverse. A fost Igor Severyaninul la fel de „needucat” la cea de-a cincea aniversare, după cum crede autorul? Un poet are nevoie de o „diplomă”? Ce este poezia: versuri inspirate de îndrăzneală amețitoare, dizolvate în aforisme, sau replici sobru de vârstă?... În această polemică, care reînvie poetul, înscriindu-și opera în temele de astăzi, se află patosul principal al cărții..